De la Topîrceanu la Toporceanu e doar o litera! Si-un manifest poetic:
Cu vers “curat murdar” si prafuit
Cu rima zale-ncrucisata
Zambetu aspru proaspat slefuit
Si-o inima neinfricata
Pornim cu lama rece de topor
Pe strazi aglomerate
Luptam pentru un nou popor
Si-o alta libertate!
(Baaa nu, da cuum?)
Lasati noua armura marca CM sa va acopere pieptul revolutionar si cand porniti in lupta dreapta nu uitati un aspect esential:
nu voi ati ales viata de poet, viata de poet v-a ales pe voi!
Pentru ca tot romanul s-a nascut poet – e vorba de individ nu de popor, e clar: adica nu a avut o mana care sa nu fie “poet”, sau un picior.. efectiv tot romanul, in intregime, s-a nascut poet (cum ar fi sa ai un obraz si-o ureche care nu-s “poet”, dar tu in rest esti poet… ridicol). Datoria unui poet urban e sa actioneze ca lama de topor, cazand cu puterea versului liber peste mediul sau inconjurator, schimbandu-l, adaptandu-l… si alte cuvinte care se termina cu “du-l”.
Fa-ti datoria!